Scarlett stătea pe veranda largă a casei, privind grădina scăldată în lumina blândă a după-amiezii. Curtea era liniștită, doar vântul juca leneș printre frunzele magnoliilor. Servitorii își vedeau de treabă, iar în camere se auzea doar foșnetul perdelelor. Îi plăcea să-și vadă noua casă, dar tăcerea aceea apăsată îi amintea cât de mult îi lipseau vocile cunoscute. Cu Rhett dispărut din viața ei de câteva luni, singurii pe care știa că îi poate chema să-i fie aproape erau copiii.
Intră în birou, trase călimara mai aproape și rupse două foi. Pe prima scrise cu ton rece și scurt:
Dragă Sue Ellen,
Te rog să-i trimiți pe Wade și Ella la mine în Carolina. Îi voi aștepta cu trăsura din partea administratorului Boone, la data și ora pe care le vei stabili.
Scarlett
Apoi luă cea de-a doua foaie și zâmbetul îi înmuie trăsăturile. Scria mai încet, ca și cum fiecare cuvânt trebuia așezat cu grijă:
Dragii mei Wade și Ella,
Mama v-a pregătit camere doar pentru voi. Ferma aceasta e mare și frumoasă, avem animale și livezi, iar grădina e plină de fluturi. Vreau să fiți aproape de mine și să ne bucurăm împreună de tot ce vom construi aici. Ella, vei vedea păuni adevărați, iar tu, Wade, vei putea ajuta la îngrijirea cailor. Abia aștept să vă strâng în brațe.
Cu drag,
Mama
Sigilă plicurile, chemă un servitor și le trimise în aceeași zi.
Zece zile mai târziu, Boone intră în birou cu o telegramă în mână.
— Doamnă, răspuns de la doamna Sue Ellen. Copiii ajung joi, cu trenul de la ora patru.
Scarlett zâmbi ușor.
— Perfect. Îi vei lua cu trăsura și îi aduci direct aici. Să nu uiți să le pui perne în spate, drumul de la gară e lung.
Joi, soarele cobora spre apus când trăsura opri în fața casei. Boone coborî primul și îi ajută pe Wade și Ella să coboare. Scarlett îi aștepta pe treptele verandei. Ella alergă spre ea, strângând-o în brațe cu grijă, simțind burtica rotunjită.
— Mamă… e adevărat?
— Da, draga mea. Vei avea un frate sau o soră.
Wade se apropie mai reținut, dar ochii lui curioși măsurau tot ce vedea. Boone îi făcu semn să rămână puțin.
— Vrei să vezi grajdurile?
— Sigur.
Porniră amândoi spre hambare.
— Ai mai lucrat la fermă? întrebă Boone.
— La Tara, dar fiecare loc e altfel.
— Așa e. Aici avem reguli proprii. Dacă vrei, te învăț tot ce trebuie să știi.
— Vreau să fiu ajutorul tău.
Boone zâmbi scurt.
— Atunci mâine începem.
A doua zi, în timp ce Scarlett se odihnea în salon, un bărbat în costum închis intră cu o geantă de piele.
— Bună ziua, doamnă. Sunt doctorul Harris.
— Poftiți, doctore, spuse Scarlett, ridicându-se ușor.
Ella, așezată pe un scaun, urmărea atentă discuția. Doctorul îi lua pulsul, ascultă cu stetoscopul, apoi făcu câteva recomandări.
— Și eu cu ce voi putea fi de folos? întrebă Ella.
Doctorul îi aruncă o privire caldă.
— Să te asiguri că mama ta mănâncă la timp, că se odihnește și că nu face efort. Poți să-i aduci apă sau să o ajuți să se ridice. Ești ochii și urechile mele aici.
Ella zâmbi mândră.
— Pot face asta.
Mai târziu, coborî la bucătărie.
— Doamnă Hattie, aș vrea să știu unde țineți toate lucrurile, ca să pot ajuta mama. Și dacă vreodată aveți nevoie să vă odihniți, să pot găsi singură ce trebuie.
Bucătăreasa, o femeie cu obrajii plini, o măsură din cap până-n picioare.
— Așa îmi place. Vino mâine dimineață și-ți arăt tot.
O săptămână mai târziu, doctorul Harris reveni.
— Cum ne simțim?
Scarlett zâmbi.
— Mult mai bine. Ella a avut grijă de mine mai ceva ca o soră medicală.
— Atunci rămâne așa, spuse doctorul mulțumit.
Într-o după-amiază, un camion încărcat opri în fața casei. Will coborî și ridică din sprâncene.
— Scarlett… când am văzut ferma prima dată, era abia pe picioare. Acum… ce-ai făcut aici?
Scarlett râse.
— Doar am început să o transform în ce vreau pentru familie.
Will intră și montă mobilierul nou-nouț în camera copilului. Pe fereastră, soarele apunea peste o fermă care, săptămână după săptămână, devenea tot mai vie.
Povestiri cu suflu nou 
Lasă un comentariu