Povestiri cu suflu nou

Au trecut trei luni de când Wade și Ella se așezaseră la Greenhill. Casa prinsese altă respirație: pași tineri pe coridor, râsete pe verandă, discuții care nu se terminau odată cu lumina zilei.

— M-am uitat la turmă, zise Wade ieșind din țarc alături de Boone. Cred că ne trebuie un berbec nou de montă.
— Dacă luăm, să fie de rasă, dădu din cap Boone. Uităm la picioare, la blană, la dinți.
— Vorbesc cu mama, încheie Wade. Și, după oi, ar merge și un taur mai bun la toamnă.

În salonul mic, Scarlett îi asculta cu un zâmbet care i se stinse încet pe buze de seriozitate.

— Da. Berbec acum, taur la toamnă. Greenhill trebuie să urce o treaptă.
— Îl căutăm mâine, spuse Wade.
— Să fie hotărât la mers și curat la dinți, adăugă Scarlett. Restul se repară, voința nu.

La prânz, masa era așezată în salonul mic. Hattie aduse supa, iar Ella, cu șorțul scos și obrajii încă aprinși de la bucătărie, urmărea ochii mamei.

— Supă de pui cu tăiței, zise Scarlett. Și simt… busuioc.
— Un vârf, răspunse Ella, jucăușă.
— Ieri pe pui ai pus cam mult susan. A fost tare bun, dar cam dulce… Hai să încercăm mai mult echilibru în doza surpriză. Și nu te necăji: eu n-am gătit vreodată, e o încântare să văd că tu știi.
— Învăț, zâmbi Ella.
— Viitorul tău soț va fi câștigat prima dată de un curcan în sos de busuioc cu cartofi. Sau de un pui în sos de trufe cu rozmarin.
Ella se făcu toată roșie și râse cu capul plecat.
— Mamă…

Seara, cina se lungi într-o conversație cu gust de poveste. Lămpile ardeau cald, farfuriile goale rămăseseră pe masă.

— Will? întrebă Scarlett.
— A încărcat lemn spre port, spuse Wade. Zice Boone că prinde preț bun la sfârșit de lună.
— Susan?
— Trimite pachete la rude, interveni Ella. Caută stofe pentru iarnă.
— Am un gând, rosti Scarlett liniștit. Se spune că Careen ar vinde partea ei din Tara. O cumpăr eu, ca să fie mai mare partea voastră acolo. O să-i scriu și îi propun zece mii de dolari. Nu-i dă nimeni mai mult.
— Și dacă nu mai vrea să vândă? ridică sprânceana Wade.
— Atunci rămâne așa. Dar eu îi scriu.

Scarlett rupse o bucățică de pâine.

— Și la Tarleton ce mai e nou?
Ella zâmbi ușor, cu un aer vinovat.
— Pe acolo… știi, era un băiat care îmi plăcea. Ne vedeam doar când mergeam cu Sue Ellen în vizită. Cât timp ea bea un ceai cu doamna casei, eu eram plimbată pe la marginea proprietății. Odată… m-a sărutat.
— Era? De ce „era”?
— Pentru că acum are ochi doar pentru domnișoara Hamilton.
— Aia venită din Pennsylvania?
— Da. Nu e soție, are grijă mai mult de Beau.
— La Wilkes?
— Ashley a fost de câteva ori la Savannah, zise Ella încet. S-a întâlnit cu Careen.
Scarlett se opri din mișcare.
— Careen… la Savannah.
— E la o mănăstire acolo. Gura lumii spune că, pentru Ashley, ar renunța la călugărie. Dacă se întâmplă asta, Hamilton rămâne singură.
— Nu chiar, mormăi Ella, cu un mic surâs. Ofițerul care o curta la început a revenit doar ca să-i arate că o iubește. Dacă rămâne fără Ashley, e gata s-o ceară de soție.
Scarlett lăsă firul să curgă o clipă, apoi, cu o strălucire ironică în ochi:
— Când eram domnișoară… vreți să știți câți bărbați întorceau capul după mine?
— Câți? izbucni Ella în râs.
— Toți. Mai puțin cel dorit de mine, răspunse domol, fără să apese pe vorbă. Ajunge cu trecutul. Mâine aveți drum?
— Pe la hotarul de miazăzi, zise Wade. Boone vrea să vadă pajiștile de la marginea domeniului.
— Așa, mai bine aproape, aprobă Scarlett.

Dimineața următoare, pe drumul de țară, Wade își potrivi pașii după Boone.

— În regiune sunt concursuri de cai?
— Sunt.
— Mi-ar plăcea să…
La poartă, Scarlett auzise ultimele cuvinte.
— Nu, Wade. Am pierdut un copil pe cal. Nu mai risc niciodată.
Băiatul coborî privirea, apoi o ridică hotărât.
— Înțeleg. Atunci tir cu arcul. Am auzit că după recoltă e concurs la Charleston.
— Asta da, spuse Scarlett, moale. Archery e altă poveste.

La câteva mile depărtare, pe veranda fermei lui Howard McLean, două pahare ciocneau încet.

— Ferma Wilson s-a vândut, zise McLean.
— Cui? ridică sprânceana Rhett.
— Unei doamne, așa zic oamenii. Nu e de pe aici.
Rhett își culcă zâmbetul într-o parte.
— Atunci să-i meargă. Doamnele au fler.
— Nu vrei s-o vezi?
— Nu sunt vecin curios, răspunse, urcându-se în trăsură. Se opri o clipă pe trepte și privi peste câmp. Dar poate voi fi, dacă se mai vinde vreo fermă pe aici.

După alte zile, dimineața concursului de tir cu arcul, Wade își strânse tolba.

— Ella?
— În salonul mic, îi făcu semn spre ceainic. Mama încă doarme. Noroc!
— Îi spui că plec?
— Îi spun. Adu-mi o poveste de acolo.
— Dacă vin cu o panglică?
— O punem în rama din hol, îl tachină ea.

Pe la prânz, Scarlett și Ella se sfătuiau la masa din salonul mic.

— Pui la cuptor și cartofi la tavă, spuse Scarlett. Salată simplă.
— Pot să pun puțină coajă de lămâie peste pui?
— Poți. Și un praf de piper, atât.
Ella o privi din profil, cu un zâmbet ștrengar.
— Astăzi arăți… grăsuță, dar frumoasă.
Scarlett izbucni în râs. Râsul se sparse într-un oftat scurt; mâna i se duse la burtă.
— Stai. Cred că… începe.

Ella se ridică într-o clipă.

— Mary, te rog, după doctor. Acum, repede. Hattie, apă la fiert, prosoape curate, spirt. Camera mea la parter e pregătită; aduceți tot acolo.
— Da, domnișoară, răspunseră aproape la unison.

În camera Ellei, Scarlett fu așezată cu perne groase la spate.

— E bine aici?
— E bine. Rămâi aproape.
— Sunt aici. Respirăm împreună. Inspirăm… ținem… expirăm. Așa?
— Așa, zâmbi Scarlett, între două valuri.

Doctorul Harris intră cu pași hotărâți, cu geanta de piele la mână.

— Bună ziua, doamnă. Întâi eu și pacienta. Domnișoară, rămâneți aproape.
Își făcu treaba cu calm, cu vorbe puține și sigure.
— Totul merge bine. Apă călduță, nu fierbinte. Pernele puțin mai sus. Respirația asta împreună, foarte bine.

Contracțiile veniră mai dese. Ella îi ștergea fruntea mamei, îi umezea buzele, îi ținea palma.

— Ești minunată, mamă. Încă o dată. Inspirăm… ținem… și împingem când spune domnul doctor.
— Acum, doamnă, rosti Harris, blând dar ferm. Așa… așa.

Holul era plin de șoapte ținute în frâu. Ușa se întredeschise; vocea doctorului se auzi limpede:

— O fetiță sănătoasă.

— A născut! izbucni Hattie din prag, cu bucuria luminându-i fața.

Ella râdea și plângea deodată.

— Mamă, e frumoasă.
Scarlett își strânse copilul la piept.

— Victoria. Și pentru noi… Vicky.

Spre seară, trăsura lui Boone se opri în fața casei. Wade coborî cu arcul la umăr; praful drumului îi colora cizmele.

— Domnule Wade, strigă Hattie din prag, cu șorțul în mâini. A născut!
Băiatul alergă, se opri la ușă și intră încet.

— Mamă…
— Bine ai venit. Uite-o pe sora ta, Victoria.
Wade se apropie cu pași de vârf, cu pălăria strânsă în degete.
— Bun venit, Vicky, șopti, aproape fără glas.

Boone rămase la prag, cu pălăria la piept.

— Să trăiască și să vă bucurați de ea, doamnă.
— Mulțumesc, Boone, zise Scarlett, obosită și fericită.

Ella trase discret draperiile pe jumătate. Hattie lăsă o lampă mică pe masă. Vicky dormea, caldă, cu pumnii strânși ca două frunze.

— E frumos, zise încet Ella. Toate la locul lor.
— În sfârșit, răspunse Scarlett, mângâind obrazul mic. În sfârșit.

Scarlett stătea pe veranda largă a casei, privind grădina scăldată în lumina blândă a după-amiezii. Curtea era liniștită, doar vântul juca leneș printre frunzele magnoliilor. Servitorii își vedeau de treabă, iar în camere se auzea doar foșnetul perdelelor. Îi plăcea să-și vadă noua casă, dar tăcerea aceea apăsată îi amintea cât de mult îi lipseau vocile cunoscute. Cu Rhett dispărut din viața ei de câteva luni, singurii pe care știa că îi poate chema să-i fie aproape erau copiii.

Intră în birou, trase călimara mai aproape și rupse două foi. Pe prima scrise cu ton rece și scurt:

Dragă Sue Ellen,
Te rog să-i trimiți pe Wade și Ella la mine în Carolina. Îi voi aștepta cu trăsura din partea administratorului Boone, la data și ora pe care le vei stabili.
Scarlett

Apoi luă cea de-a doua foaie și zâmbetul îi înmuie trăsăturile. Scria mai încet, ca și cum fiecare cuvânt trebuia așezat cu grijă:

Dragii mei Wade și Ella,
Mama v-a pregătit camere doar pentru voi. Ferma aceasta e mare și frumoasă, avem animale și livezi, iar grădina e plină de fluturi. Vreau să fiți aproape de mine și să ne bucurăm împreună de tot ce vom construi aici. Ella, vei vedea păuni adevărați, iar tu, Wade, vei putea ajuta la îngrijirea cailor. Abia aștept să vă strâng în brațe.
Cu drag,
Mama

Sigilă plicurile, chemă un servitor și le trimise în aceeași zi.

Zece zile mai târziu, Boone intră în birou cu o telegramă în mână.
— Doamnă, răspuns de la doamna Sue Ellen. Copiii ajung joi, cu trenul de la ora patru.
Scarlett zâmbi ușor.
— Perfect. Îi vei lua cu trăsura și îi aduci direct aici. Să nu uiți să le pui perne în spate, drumul de la gară e lung.

---

Joi, soarele cobora spre apus când trăsura opri în fața casei. Boone coborî primul și îi ajută pe Wade și Ella să coboare. Scarlett îi aștepta pe treptele verandei. Ella alergă spre ea, strângând-o în brațe cu grijă, simțind burtica rotunjită.
— Mamă… e adevărat?
— Da, draga mea. Vei avea un frate sau o soră.

Wade se apropie mai reținut, dar ochii lui curioși măsurau tot ce vedea. Boone îi făcu semn să rămână puțin.
— Vrei să vezi grajdurile?
— Sigur.
Porniră amândoi spre hambare.
— Ai mai lucrat la fermă? întrebă Boone.
— La Tara, dar fiecare loc e altfel.
— Așa e. Aici avem reguli proprii. Dacă vrei, te învăț tot ce trebuie să știi.
— Vreau să fiu ajutorul tău.
Boone zâmbi scurt.
— Atunci mâine începem.

---

A doua zi, în timp ce Scarlett se odihnea în salon, un bărbat în costum închis intră cu o geantă de piele.
— Bună ziua, doamnă. Sunt doctorul Harris.
— Poftiți, doctore, spuse Scarlett, ridicându-se ușor.
Ella, așezată pe un scaun, urmărea atentă discuția. Doctorul îi lua pulsul, ascultă cu stetoscopul, apoi făcu câteva recomandări.
— Și eu cu ce voi putea fi de folos? întrebă Ella.
Doctorul îi aruncă o privire caldă.
— Să te asiguri că mama ta mănâncă la timp, că se odihnește și că nu face efort. Poți să-i aduci apă sau să o ajuți să se ridice. Ești ochii și urechile mele aici.
Ella zâmbi mândră.
— Pot face asta.

Mai târziu, coborî la bucătărie.
— Doamnă Hattie, aș vrea să știu unde țineți toate lucrurile, ca să pot ajuta mama. Și dacă vreodată aveți nevoie să vă odihniți, să pot găsi singură ce trebuie.
Bucătăreasa, o femeie cu obrajii plini, o măsură din cap până-n picioare.
— Așa îmi place. Vino mâine dimineață și-ți arăt tot.

---

O săptămână mai târziu, doctorul Harris reveni.
— Cum ne simțim?
Scarlett zâmbi.
— Mult mai bine. Ella a avut grijă de mine mai ceva ca o soră medicală.
— Atunci rămâne așa, spuse doctorul mulțumit.

Într-o după-amiază, un camion încărcat opri în fața casei. Will coborî și ridică din sprâncene.
— Scarlett… când am văzut ferma prima dată, era abia pe picioare. Acum… ce-ai făcut aici?
Scarlett râse.
— Doar am început să o transform în ce vreau pentru familie.
Will intră și montă mobilierul nou-nouț în camera copilului. Pe fereastră, soarele apunea peste o fermă care, săptămână după săptămână, devenea tot mai vie.

În dimineața aceea, un aer proaspăt se simțea dinspre mare iar Scarlett îl primi pe Will pe treptele casei. Se știau în Atlanta, el începuse niște afaceri cu Rhett, apoi cumpărase de la ea lemn și-i adusese cristaluri de la New York. Ea observă un mod al lui nou de a o privi dar decise să nu dea atenție.

• – Ce mai știi de Rhett? îl întrebă ea.
• Will ezită o clipă , alegând bine cuvintele :
• – Cu vechiul lui stil, discută mult afaceri prin saloon încât mulți nu știu, e acolo să joace sau e pentru afaceri?
• – În saloon?
• – Da. E un mod bun de a ascunde ce faci. Te cred acolo la o masă de poker sau de zaruri și tu, alături, semnezi și faci contracte de mii de dolari.
• – Și dacă .. te roagă cineva să ajungă într-un asemenea loc?
• – Nu promit nimic, spuse Will zâmbind. Nu e ușor să introduci oameni noi acolo. Nu e o plimbare.
• – Dar nu spui nici nu.
• – Vedem Scarlett, spuse el zâmbind.
• Câteva zile mai târziu el veni cu o trăsură discretă. Străzile Charlestonului se lăsau în urmă și după câteva minute în fața lor apăru o clădire cu lumină caldă și de unde venea un freamăt de voci.
• – Aici ar trebui să fie – spuse Will.
• Scarlett coborî, privindu-se în geamul trăsurii. Rochia nu era dintre cele mai îndrăznețe, dar știa că-i avantajează silueta. Îi aruncă lui Will o privire scurtă:
• – Rhett unde e?
• – Nu pare să fi ajuns. Mi-a spus un partener că se văd la șapte aici.
• Înăuntru aerul mirosea a tutun și a băutură tare. Lângă bar, mesele erau grupate pe jocuri. Will îi arătă discret :
• – Aici e blackjack – as cu carte mare și câștigi. Dincolo joacă poker. Și în colț, zaruri.
• Ochii ei se opriră pe masa de blackjack. Simțea că acolo e norocul ei. Se așeză, salutând crupierul și pe o tânără cu ochii aprinși, care spuse :
• – Eu am credit deschis de iubitul meu, care joacă poker.
• Jocul începu și primele mâini îi zâmbiră lui Scarlett: blackjack din prima și apoi punctaj bun, 19 de fiecare dată, casa pierdu cu 17.
• Apăru un bărbat masiv și se așeză înaintea ei. Scarlett înțelese când pierdu o mână că e pus să-i încurce mâna așa că rămase calmă și scăzu puțin miza, cât să încurce jocurile. Apoi simți iar mâna și ridică miza. Zeița Fortuna era clar așezată pe umărul ei. Făcu 21 din suită de cărți, făcu 21 blackjack, mână după mână încât ceilalți jucători se retraseră.
• Will îi șopti
• – Ai deja pe jetoane o sută de mii de dolari, ar fi bine să te oprești. E păcat să scazi din așa un premiu.
• – Doar o mână și gata. Ce câștig acum e ultima miză.
• Prima carte zece, a doua carte damă, ceru split. a treia carte valet și ceru iar split . Cu răsuflarea tăiată privi cum se așază as – blackjack, apoi opt și iarăși as, dublu blackjack și toate mâinile câștigătoare, casa depășise.
• Casierul spuse – așa un joc merită o primă pentru curajul doamnei, zece mii de dolari. Will întinse restul de jetoane și converti în dolari. Le străluceau ochii privind suma, norocul începătorului se văzuse în acea seară.
• Ieșiră în aerul nopții bucuroși de experiența interesantă. Câștigase și răsturnase și tactica unora mai vechi în joc decât ea. Dar tristețea era în ochii ei. Nu îl întâlnise pe Rhett.. care intrase în saloon câteva minute mai târziu și aflase de la jucători că ”o femeie frumoasă a golit casa de o sută de mii de dolari”.
• A doua zi Scarlett citea gazeta și observă la mica publicitate un anunț. ”Fermă de vânzare, 300 de acri, cu sursă de apă proprie, 40000 de dolari. Necesită reparații.”
• Înțelese oportunitatea de a avea o proprietate mare, nu foarte departe de oraș dar departe de bîrfe. Și înțelegea încă un lucru. Pentru alți oameni erau investiție din bani strânși. Pe ea o ajutau mult banii de la saloon să facă toată investiția.
• Un junghi în stomac o făcu să lase cana de cafea jos. Nu era amețită, nu mâncase nimic rău. Dar din experiențele ei știa ce înseamnă : era însărcinată. Cu copilul lui Rhett.
• În aceiași după amiază luă trăsura și trase la casa lui Wil. Care era acasă .
• – Mergi cu mine să văd o fermă?
• – Unde?
• – La Greenhill.
• – Acolo? E aproape o ruină. O știu, e mult de reparat.
• – Aseară am câștigat niște bani care se cer reinvestiți. Mergi?
• – Merg.
• Ajunseră într-o oră și Will avea dreptate, multă ruină se vedea acolo dar se putea reface, nu era definitiv distrus. Casa avea coloane, ferestre mari, acoperiș din țiglă.
• Proprietarul, un om trecut de 50 de ani, spuse:
• – Sunt trei sute de acri, jumătate teren arabil, jumătate pășune, puteți diversifica bine.
• – Sursa de apă?
• – Pârâul din vale nu seacă niciodată. Și avem o fântână adâncă.
• – Ce animale ați avut?
• – Oi în principal. Și câteva vite, gâini și rațe pentru consum intern.
• Scarlett asculta și făcea planuri. În colțul minții prindea contur o idee de fermă care să aibă și ceva păsări rare, cu care să facă profit sigur.
• Când se pregăti să urce în trăsură spuse :
• -Mâine dacă vreți ne vedem în Charleston și facem actele. Eu sunt sigură că doresc să cumpăr,. dacă și dumneavoastră vindeți , mâine în oraș facem tot ce trebuie.
• – Se înțelege doamnă Butler. La avocatul de lângă primărie.
• A doua zi totul era semnat. Semnă tot fără să clipească. În afara lui Will nu știa nimeni ce bani folosește Scarlett la plată și erau care o plângeau că se va ruina.
• Casa începu însă să prindă viață și vorbele începură să se întoarcă. Să fie apreciată pentru curajul investiției. Muncitorii lucrau peste tot : acoperiș, pridvor, pereți, totul se schimba. Hambarele se îmbunătățeau, țarcurile se schimbau, totul căpăta o altă viață. Scarlett hotărî să păstreze o parte din oi dar să aducă în țarcurile de păsări păuni, fazani și curcani – aceștia buni și pentru carne și pentru ouă. Cu păunii și fazanii știa că poate vinde în profit bun, erau păsări dorite de oamenii bogați și să ia de la ea era un avantaj. Dar trebuia să învețe să-i înmulțească încât să fie un profit permanent.
• Seara, după ce toți plecau, privea din curte spre camera ei, prima renovată , și se plimba spre poartă și înapoi, mângâind pântecele ce devenea mai rotund. În mintea ei vedea verande înflorite, seri liniștite, copii la joacă, și o viață în care nu depindea de nimeni. Doar de ea. În mintea ei apărură chipurile lui Ashley, Rhett și Will dar scutură din cap. În clipa asta dorea copilul, nu avea nevoie de nici un bărbat.
• Despre Rhett cel puțin nu mai auzise nimic. Servitorii de la casa din Charleston primeau din când în când scrisori scurte și li se spunea să păstreze ordinea. El deveni se un mister pentru ea – unde e și ce face – dar în clipa aceea și despre ea dacă punea el întrebări – ar fi primit un răspuns misterios.

Lumina candelabrelor se răspândea cald peste sala de bal unde magnoliile albe și ghirlandele de iederă atârnau ca o promisiune în așteptare. Muzica, un amestec de valsuri și polci, se revărsă peste râsete și clinchetul paharelor.

Scarlett își făcu apariția fără să grăbească pașii, rochia de catifea verde închis plutind ușor pe podeaua lustruită. Croiala era simplă dar îi scotea în evidență talia și ochii, mai mult decât orice bijuterie purtată vreodată în Atlanta. Colierul subțire de perle și mănușile ivoire completau o imagine rafinată și calculată.

Planul era limpede – să atragă atenția sălii având o frumusețe decentă. Să fie remarcată pentru grație, nu pentru opulență. În Charleston acest tip de eleganță discretă cântărea mai greu decât orice rochie acoperită de paiete. Știa să joace acest rol la perfecțiune – schimbând partenerii de dans cu un zâmbet reținut, amestecat cu priviri care făceau fiecare bărbat să creadă că el este alesul.

Seara curgea perfect. Scarlett era în centrul cercului de bărbați, primea flori, pahare de șampanie și complimente atent dozate. Nu simțea privirea nimănui anume din afara cercului iar asta era neobișnuit pentru ea.

La ușa mare, Rhett intrase târziu, trecând printre grupuri fără să fie remarcat imediat. Ochii i se opriseră asupra ei: râzând, dansând, atinsă de alte mâini dar fără a flirta ostentativ. Se simțea bine. Comandă un pahar de vin. Îl bău încet, apoi ceru încă unul. Și încă două. Gelozia îl înțepa cu fiecare zâmbet pe care ea îl arunca altuia.

Când orchestra schimbă melodia, Rhett păși direct spre ea. Cercul din jurul ei făcu loc ca o mișcare instinctivă.

• -Dansul ăsta e al meu – spuse fără un zâmbet.
• Scarlett îl privi surprinsă ca și cum abia atunci îl vedea.
• – Nu mi-ai cerut…
• – Nu trebuie să-ți cer, replică el, punându-i mâna pe talie.
• Dansul lor era perfect. Pașii curgeau natural dar privirile purtau alt ritm, amintirea altor seri, altor săruturi, altor apropieri. Vunul și șampania îi încălziseră sângele, atingerea lui o făcea să uite sala. Rhett o conducea discret spre marginea încăperii, până când dispărură amândoi printr-o ușă laterală.
• În camera mică, cu miros de săpun și lemn, cuvintele nu-și găsiră locul. Buzele lui o acoperiră într-un sărut adânc, care părea să nu se mai termine. Îi mușcă ușor buza iar cu mâinile îi trase rochia de pe umeri. Catifeaua alunecă iar cămașa subțire se sfâșie sub gestul lui hotărât. ”Încă ești a mea” păreau să spună atingerile lui.
• Corpurile lor se mișcau într-un dublu dans sălbatic, mintea ei fugea spre nopțile din Atlanta, spre râsul lor comun, spre seara în care hotărâseră să o aducă pe Bonnie în viața lor.. OFF, BONNIE.. Poate că acum.. poate din nou… O amețeală plăcută o cuprinse iar când el se desprinse îl chemă înapoi. El cedă și whiskyul din sânge părea că șterge limite. Mâinile lui reîncepură să cerceteze trupul ei, mai fierbinte, mai insistent.
• Se simțea vie, fericită, între brațele lui, ca după o iarnă lungă. Dar el se opri din nou. Se ridică, își aranjă sacoul și spuse, cu o voce joasă, tăioasă:
• – Seducția ta mi-a stârnit un pic gelozia. După cum simți, am băut destul ca să fiu stârnit de jocul tău… dar nu te iubesc! Și nu știu dacă se va mai întâmpla vreodată.
• Nu înțelegea exact la ce se referea. Dragostea sau dorința? îi trecu prin minte.
• – Așadar îți spun din nou ADIO SCARLETT!
• Ușa se închise.
• Rămase nemișcată câteva clipe, bucuria, confuzia și furia amestecându-i-se în vene. Îi trebuiră minute bune să își aranjeze părul și hainele.
• Când reveni în sală ceru un alt pahar de whisky. Combinația cu șampania și vinul o ameți complet. Fețele se amestecau, vocile se topeau una în alta. Într-un moment de luciditate se aplecă și spuse cuiva :
• – Duceți-mă acasă..
• Trei zile rămase retrasă, cu migrene cumplite și amintirea lui Rhett amestecată cu gustul de whisky. În oraș însă, bârfele aveau alt ton
• – Pentru un asemenea bărbat și eu m-aș îmbăta dacă m-ar lăsa singură – chicotea o doamnă la un ceai.
• Dar Scarlett știa adevărul : într-o singură seară, Rhett spulberase din nou armura ei. Pe care o crezuse mai bună de data aceasta.

Azi voi povesti un pic despre seria care va începe. Am încercat mai demult și am citit cartea Scarlett. Care are un traseu foarte bizar cu personajul aruncat în Irlanda să caute afirmarea, chestie ce mie mi s-a părut nerealistă cum și ciudat e un nume de fată ce ajunge să fie încurcat cu o pisică în plină glorie a reginei Victoria. Și dacă Irlanda e cu protecția sfântului Patrick și tot ai două nume mai bune. Așa că am pornit la drum și am mutat-o pe Scarlett în Carolina de sud. În căutarea lui Rhett și a unei șanse care să salveze relația lor… căutările acestea au peripeții și diferite acțiuni paralele.

Care acțiuni paralele mie mi-au provocat bine imaginația și au generat până la urmă trei fire narative pe care vă invit să le descoperiți. Așadar mâine, tot pe la vremea asta va începe, și are ceva lungime seria, povestea lui Scarlett în Carolina. Deja stă în mintea mea încă un fir de poveste dar el va genera după ce termin cu Scarlett. Dacă cineva are vreun gând rodnic pornit de la un film sau o carte, îl aștept în comentarii.

Dragi prieteni

Am mai scris acum câțiva ani buni în acest domeniu dar timpul redus pe care îl aveam m-a făcut să renunț la blog. Între timp am mai citit o carte, a mai venit o idee și m-am decis să revin la blogging și la povestiri sperând să vă placă ce voi scrie. Voi încerca mai ales să gândesc continuări ale unor cărți, adaptări după anumite filme, încât să fie o idee cu totul nouă despre acel personaj.

Sunt deschis la orice discuție rezonabilă și la orice sugestie frumos făcută pentru că vreau să mă adresez unui public ce are calitate, educație, amator de lectură și nu celor intră pe net să refuleze prostii. Sper să fie aici discuții cât mai frumoase și mai animate și să fiu în mijlocul unor idei interesante de cele mai multe ori.

Așadar vă aștept cu drag aici!

Welcome to WordPress! This is your first post. Edit or delete it to take the first step in your blogging journey.